Codruț Constantinescu și cu Mircea Cărtărescu

Codruț Constantinescu săvârșește de ani buni în mica noastră urbe infinită ceea ce pe vremuri se numea, cu o sintagmă demnă de un deziderat al partizanilor anticomuniști: “rezistența prin cultură”. Formularea nu e prețioasă. Mărturie stau zecile de ediții ale “Seratelor Culturale Elstar”, concept minimalist cu anvergură maximalistă care a strâns, de-a lungul anilor, numeroase personalități, scriitori, artiști, jurnaliști, uniți toți sub tutela dialogului necesar. Lansări de carte, conferințe, prelegeri, simpozioane, pe scurt, o întreagă serie de evenimente apte să crească anvergura actului cultural în cel mai însorit oraș din țară! 

Sigur, Codruț Constantinescu nu e singurul care a încercat să revitalizeze – prin manifestări specifice – emanciparea orașului. Lui i se alătură, la nivel de efort și implicare, cu mize mai mari sau mai mici, inițiative private (Ionuț Oprea cu proiectul său “Căsuța cu Cărți”, Jovi Ene și Denisa Voicu cu “Prăjitoria cu Povești”, Liviu Briciu cu “Festivalul de Jazz-Rock”, etc.) sau instituționalizate (Casa Tineretului, Casa de Cultură Geo Bogza, etc.) cu proiectele lor mainstream, mai vechi sau mai noi! Nu e momentul să dezvolt aici, valoric, gradul actului cultural al fiecărei inițiative în parte. Treaba asta necesită o discuție specifică. Momentan, tot ce pot să spun, precum adepții pragmatismului american, e că toate aceste idei intră în ideea, generică, de bine.Pe românește: e mai mult decât nimic. Până și inițiativa primarului cu “Festivalul Artelor și Sportului” merită un soi de indulgență, gen (vorba senseiului de radio, Răzvan Exarhu): Atât s-a putut! Revenind la evenimentul cu adevărat emblematic care va avea loc în data de 6 octombrie, la Casa Augsburg, mai am de spus următoarele: Mă leagă de Codruț Constantinescu o amiciție culturală trainică, încă de pe vremea anilor de liceu/studenție, pe când, oh tempora, citeam amândoi învederați presa culturală a vremii și ne încercam condeiul trimițând necontenit scrisori (nu virtuale, ci întocmite de mână) cu articole la redacțiile revistelor centrale (Dilema, 22, România Literară, etc.) 

Eram fani – declarați – Mircea Cărtărescu. Literatura lui fabuloasă, hipnotică, traversată de hiperbole și sevă onirică, ne copleșea. 

Cred că este pentru prima dată când Mircea Cărtărescu vine în Câmpina – oficial – să-și lanseze o carte. Meritul îi aparține exclusiv lui Codruț Constantinescu motiv pentru care țin să-l felicit amical-cordial, cu următoarea congratulare, demnă de un rege: “Cine e consecvent, cine muncește și se implică, dragă Codrule, Lumea Te Vede!” Felicitări!

Sabin Dăniță